Dictionar

ciclism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. cyclisme)

1. activitate de agrement, sportivă etc. care implică folosirea bicicletei.
 

motociclism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. motocyclisme)

1. termen care regrupează toate sporturile practicate pe motocicletă cu sau fără sidecar (ataș).
 

ciclist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cycliste)

1. s. m. f. sportiv care practică ciclismul.
2. adj. referitor la ciclism.
 

ciclocros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyclocross)

1. concurs de ciclism pe un traseu variat, cu obstacole.
 

enduro

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. enduro)

1. competiție de motociclism și probă de rezistență pe teren variat.
2. competiție de motociclism de anduranță și regularitate off-road.
 

gregar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. grégaire, lat. gregarius)

1. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte.
2. (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă.
3. s. m. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă.
4. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea.
 

motociclist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. motocycliste)

1. I. referitor la motociclism.
2. II. conducător al unei motociclete; sportiv care practică motociclismul.
 

motocros

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. motocross)

1. concurs de motociclism în circuit, pe un teren foarte accidentat.
2. ~ nautic = cursă pe apă cu ambarcații mici cu motor, în circuit sau în linie dreaptă; motonautică.