Dictionar

Rezultate principale (Ciclu,):

Ciclu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT cyclus

2. FR cycle

3. EN cycle

4. DE Zyklus

5. RU цикл

6. HU ciklus, körös, örvös


Rezultate secundare (Ciclu,):

-ciclu

Parte de vorbire: elem.
Origine:

1. v. cicl(o)-.


Biciclu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicycle)

1. velociped cu două roţi inegale, prima fiind roata motoare.


Biociclu

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT biocyclus

2. FR biocycle

3. EN biocycle; life-cicle

4. DE Biozyklus; Lebenszyklus

5. RU биоцикл

6. HU biociklus, életciklus, életfolyamat


Biociclu

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biocycle)

1. ciclu de viaţă evolutiv al unui organism.

2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii.

3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele.


CICL(O)-, -ciclu

Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. cycl/o/-. -cycle, cf. gr. kyklos)

1. „cerc”, „ciclu”, „bicicletă”.


Ciclu 1

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cycle, lat. cyclus)

1. succesiune, şir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeaşi ordine.

2. teoria ~ ului istoric = teorie care susţine procesul istoric se desfăşoară în cerc închis, printr-o „veşnică întoarcere”.

3. serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene.

4. serie de producţii literare, muzicale, de opere ştiinţifice etc. având o temă comună.

5. lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe.

6. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade.

7. ~ pe secundă = herţ; ~ de producţie = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producţie, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producţiei.


Absolvent, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)

1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.


Absolvi

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)

1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.

2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.


Aciclic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)

1. aperiodic.

2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.

3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.


Alelogeneză

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélogenèse)

1. succesiune a două generaţii (sporofitică şi gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.


Anovulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anovulation)

1. lipsă a ovulaţiei în timpul ciclului menstrual.


Arcan

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arcane, lat. arcanum)

1. (pl.) taină, secret, mister.

2. loc tainic, misterios.

3. nume dat ciclurilor astrologice de provenienţă egipteană.