Rezultate principale (Ciclu,):
Ciclu
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Ciclu,):
-ciclu
Parte de vorbire: elem.
Origine:
Biciclu
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicycle)
1. velociped cu două roţi inegale, prima fiind roata motoare.
Biociclu
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU biociklus, életciklus, életfolyamat
Biociclu
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. biocycle)
1. ciclu de viaţă evolutiv al unui organism.
2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii.
3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele.
CICL(O)-, -ciclu
Parte de vorbire: elem.
Origine: (fr. cycl/o/-. -cycle, cf. gr. kyklos)
1. „cerc”, „ciclu”, „bicicletă”.
Ciclu 1
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cycle, lat. cyclus)
1. succesiune, şir de fenomene, de stări, de manifestări care se produc în cadrul unui proces repetabil totdeauna în aceeaşi ordine.
2. teoria ~ ului istoric = teorie care susţine că procesul istoric se desfăşoară în cerc închis, printr-o „veşnică întoarcere”.
3. serie, număr de luni, ani etc. după care se reproduc constant anumite fenomene.
4. serie de producţii literare, muzicale, de opere ştiinţifice etc. având o temă comună.
5. lanţ închis de atomi din molecula unei substanţe.
6. ansamblu de valori succesive luate de o mărime periodică în timpul unei perioade.
7. ~ pe secundă = herţ; ~ de producţie = perioadă în decursul căreia obiectele muncii trec prin toate fazele procesului de producţie, până la stadiul de produs finit; (agr.) perioada de la pregătirea terenului până la recoltarea, livrarea sau depozitarea producţiei.
Absolvent, -ă
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (germ. Absolvent, lat. absolvens)
1. persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
Absolvi
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ.
2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă.
Aciclic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat, neverticilat.
3. (despre substanţe organice) care nu conţine nici un ciclu de atomi în molecula sa.
Alelogeneză
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allélogenèse)
1. succesiune a două generaţii (sporofitică şi gametofitică) în ciclul de dezvoltare a anumitor plante.
Amenoree
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără”, men „lună”, rhein „a curge”)
1. absența, suspendarea sau încetarea ciclului menstrual la o femeie adultă.
Anovulaţie
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anovulation)
1. lipsă a ovulaţiei în timpul ciclului menstrual.