OK
X
ciclu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
cyclus
2.
FR
cycle
3.
EN
cycle
4.
DE
Zyklus
5.
RU
цикл
6.
HU
ciklus,
körös,
örvös
-CICLU
Parte de vorbire:
sufix
Etimologie: (gr. kyklos „roată, cerc”)
1.
„cerc,
perioadă,
ciclu”.
biciclu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. bicycle)
1.
velociped
cu
două
roți
inegale,
prima
fiind
roata
motoare.
biociclu
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
biocyclus
2.
FR
biocycle
3.
EN
biocycle;
life-cicle
4.
DE
Biozyklus;
Lebenszyklus
5.
RU
биоцикл
6.
HU
biociklus,
életciklus,
életfolyamat
biociclu
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. biocycle)
1.
ciclu
de
viață
evolutiv
al
unui
organism.
2.
totalitatea
transformărilor
ciclice
din
natură
implicând
toate
organismele
vii.
3.
subdiviziune
a
biosferei
care
cuprinde
biocenozele.
CICL(O)-, -ciclu
Parte de vorbire:
afix
Etimologie: (fr. cycl/o/-. -cycle, cf. gr. kyklos)
1.
„cerc,
ciclu,
bicicletă”.
ciclu 1
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cycle, lat. cyclus)
1.
succesiune,
șir
de
fenomene,
de
stări,
de
manifestări
care
se
produc
în
cadrul
unui
proces
repetabil
totdeauna
în
aceeași
ordine.
2.
teoria
~
ului
istoric
=
teorie
care
susține
că
procesul
istoric
se
desfășoară
în
cerc
închis,
printr-o
„veșnică
întoarcere”.
3.
serie,
număr
de
luni,
ani
etc.
după
care
se
reproduc
constant
anumite
fenomene.
4.
serie
de
producții
literare,
muzicale,
de
opere
științifice
etc.
având
o
temă
comună.
5.
lanț
închis
de
atomi
din
molecula
unei
substanțe.
6.
ansamblu
de
valori
succesive
luate
de
o
mărime
periodică
în
timpul
unei
perioade.
7.
~
pe
secundă
=
herț;
~
de
producție
=
perioadă
în
decursul
căreia
obiectele
muncii
trec
prin
toate
fazele
procesului
de
producție,
până
la
stadiul
de
produs
finit;
(agr.)
perioada
de
la
pregătirea
terenului
până
la
recoltarea,
livrarea
sau
depozitarea
producției.
absolvent, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (germ. Absolvent, lat. absolvens)
1.
persoană
care
a
terminat
un
ciclu
sau
o
formă
de
învățământ.
absolvi
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (germ. absolvieren, lat. absolvere)
1.
a
termina
un
ciclu,
o
formă
de
învățământ.
2.
(jur.)
a
elibera
nepedepsit
un
acuzat
când
faptul
imputabil
nu
este
prevăzut
de
lege;
a
scuti
de
pedeapsă.
aciclic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. acyclique)
1.
care
nu
are
caracter
ciclic;
care
nu
are
ciclu;
care
apare
la
intervale
neregulate;
aperiodic.
2.
(despre
flori)
cu
elemente
dispuse
în
spirală;
spiralat.
3.
(botanică)
care
nu
este
așezat
în
formă
de
verticil;
neverticilat.
4.
(despre
substanțe
organice)
care
nu
conține
nici
un
ciclu
de
atomi
în
molecula
sa.
5.
(antonim)
ciclic.
alelogeneză
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. allélogenèse)
1.
succesiune
a
două
generații
(sporofitică
și
gametofitică)
în
ciclul
de
dezvoltare
a
anumitor
plante.
amenoree
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără” + men „lună” + rhein „a curge”)
1.
absența,
suspendarea
sau
încetarea
ciclului
menstrual
la
o
femeie
adultă.
aminobenzoic
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)
1.
(chimie)
acid
~
=
compus
aromatic
constituit
dintr-un
ciclu
benzenic
substituit
cu
o
grupare
carboxil
și
o
grupare
amină
și,
prin
urmare,
cu
formula
chimică
C
7
H
7
NO
2
;
există
sub
formă
de
trei
izomeri,
în
funcție
de
poziția
acestor
grupări,
cel
mai
frecvent
fiind
cunoscut
sub
numele
de
acid
antranilic.