Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cil, lat. cilium, geană)
1. prelungire protoplasmatică filiformă mobilă la unele bacterii, alge, infuzori sau la unele celule din corpul metazoarelor, cu funcţii diferite.
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
6. HU cílium, pilla, pillaszőr, pillás szőr
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acyl)
1. radical monovalent derivat din acizii organici.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. bacille, lat. bacillum)
1. (biologie) gen de bacterii de forma unui bastonaș mai mult sau mai puțin alungit, unele specii fiind patogene.
2. purtător de ~i = persoană care poartă germenii de contagiune a unei boli, dar fără a prezenta simptomele aparente ale acestei boli.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (lat. cilium „gene, pleoape”)
1. „perișori, cili”.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. ciliaire)
1. care are formă de cil; care se referă la cili.
2. califică elementele anatomice legate de motricitatea oculară.
3. (anat.) corp ~ = porțiunea anterioară a coroidei de care este atașat cristalinul.
4. (anat.) ganglion ~ = ganglion nervos implicat în motricitatea oculară.
5. (anat.) mușchi ~ = mușchiul irisului implicat în acomodare.
6. (anat.) nerv ~ = nerv implicat în motricitatea oculară.
7. (anat.) proces ~ = glandă situată în spatele irisului.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cilié/s/)
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ciliature)
1. (biologie) mulțimea de cili care aparțin unei celule.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablation, lat. ablatio)
1. îndepărtare chirurgicală din corpul uman (o tumoare, un calcul, un organ bolnav); exereză, extirpare.
2. transportare a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor.
3. reducere a masei unui gheţar sau a zăpezii prin topire şi evaporare.
4. fenomen fizic în urma căruia un meteorit, satelit etc., pierde din substanţă din cauza încălzirii sale până la incandescenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acanthosphère)
1. corpuscul sferoidal ciliat din celulele unor alge.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. acervule, lat. acervulus)
1. mic grăunte de calcar, în glanda pineală.
3. glomerul de flori sau de fructe.
4. gonidiofori asociaţi la ciupercile parazite.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acétylsalicylique)
1. acid ~ = pulbere albă, medicament febrifug şi analgezic, obţinută prin acetilarea acidului salicilic; aspirină.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. akinétosporange)
1. sporange având funcţia de organ de rezistenţă şi de înmulţire.
2. sporange cu zoospori ciliaţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acyclique)
1. care nu are caracter ciclic; care nu are ciclu; care apare la intervale neregulate; aperiodic.
2. (despre flori) cu elemente dispuse în spirală; spiralat.
3. (botanică) care nu este așezat în formă de verticil; neverticilat.
4. (despre substanțe organice) care nu conține nici un ciclu de atomi în molecula sa.