Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alésage)
1. suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. avant-creuset)
1. cuvă cilindrică pentru acumularea de fontă lichidă, la partea din faţă a creuzetului cubiloului.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anthérophore)
1. (bot.) axă cilindrică sau aplatizată (la efedre) care poartă anterele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. baguette)
2. vergea subţire folosită de dirijori; (fig.) modul de interpretare, talentul unui dirijor.
3. băţ de lemn sau de metal servind la punerea în vibraţie a unor instrumente de percuţie.
4. partea de lemn a arcuşului.
5. dungă colorată care împodobeşte uneori ciorapii pe partea exterioară.
6. piesă cilindrică, subţire, a unui mecanism, a unei maşini.
7. mulură mică cu secţiunea semicirculară, netedă sau decorată, de culoare diferită de cea a mulurii principale, cu care se decorează un element arhitectonic.
8. element ornamental aşezat lateral pe o pagină de carte, de catalog etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. bastone)
1. obiect în formă de băţ, ca sprijin la mers.
2. ~ de mareşal = baston purtat de mareşal ca semn distinctiv al demnităţii.
3. băţ de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv.
4. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuinţări la bordul unei nave.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bassin)
1. rezervor mare de apă, alimentat de la o sursă.
2. suprafaţă de apă în incinta unui port pentru staţionarea navelor.
3. regiune de unde un curs de apă îşi adună afluenţii.
4. regiune cu zăcăminte de minereuri.
5. vas din metal, piatră sau ceramică, conic ori în formă de calotă sferică.
6. element de arhitectură constând dintr-o cavitate prismatică sau cilindrică, destinată să conţină apă.
7. parte inferioară a cavităţii abdominale, între oasele iliace; pelvis.