Dictionar

Cilindru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.

2. corp în formă de sul.

3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = ţesut central din structura internă a rădăcinii şi a tulpinii plantelor vasculare.

4. piesă în formă de tub din componenţa unui motor în care se deplasează pistonul.

5. piesă grea a unei maşini, care se roteşte în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valţ o ~ compresor = tăvălug.

6. s. n. joben.


Cilindrurie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cylindrurie)

1. prezenţa în urină a cilindrilor de origine renală.


Pseudocilindru

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (pseudo- + cilindru)

1. formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină.


Admisiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei maşini sau în maşina care îl utilizează.

2. porţiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.


Alezaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alésage)

1. suprafaţă interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.

2. diametrul interior al unui cilindru de motor.


Autoaprindere

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (auto- + aprindere)

1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.

2. (antonim) autostingere.


Axis

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. axis)

1. a doua vertebră a gâtului, care se articulează cu atlasul2.

2. tulpina principală, cilindrul central la plante.


Baleiaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeţei ecranului unui tub catodic.

2. evacuare forţată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.


Brasaj

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brassage)

1. amestecare a combustibilului pulverizat sau în stare de vapori cu aerul comburant înainte de introducerea lui în cilindrul motorului.

2. amestecare la cald a făinii de malţ cu apă caldă pentru a se obţine mustul de bere.