cilindru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindre, lat. cylindrus)

1. s. m. corp geometric care rezultă din rotirea unui dreptunghi împrejurul uneia dintre laturile sale.
2. corp în formă de sul.
3. ~ri urinari = elemente microscopice cu aspect cilindric, în tuburile urinifere la bolnavii de nefrită; ~ central = țesut central din structura internă a rădăcinii și a tulpinii plantelor vasculare.
4. piesă în formă de tub din componența unui motor în care se deplasează pistonul.
5. piesă grea a unei mașini, care se rotește în jurul axei sale, pentru a conduce, a presa etc. un material; valț o ~ compresor = tăvălug.
6. s. n. joben.

cilindrurie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cylindrurie)

1. prezența în urină a cilindrilor de origine renală.

pseudocilindru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (pseudo- + cilindru)

1. formație cu aspect cilindric, alcătuită din aglutinări de celule, din conglomerate de cristale sau de săruri amorfe etc. prezente în urină.

admisiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. admission, lat. admissio)

1. intrare a agentului motor în cilindrul unei mașini sau în mașina care îl utilizează.
2. porțiune din cursa pistonului în timpul căreia agentul motor intră în cilindru.

alezaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésage)

1. suprafață interioară, cilindrică sau conică, a unei piese metalice.
2. diametrul interior al unui cilindru de motor.

autoaprindere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + aprindere)

1. aprindere de la sine a combustibilului injectat în cilindrul motorului cu ardere internă; (rar) autoaprins.
2. (antonim) autostingere.

axis

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., lat. axis)

1. a doua vertebră a gâtului, care se articulează cu atlasul2.
2. tulpina principală, cilindrul central la plante.

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.

brasaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brassage)

1. amestecare a combustibilului pulverizat sau în stare de vapori cu aerul comburant înainte de introducerea lui în cilindrul motorului.
2. amestecare la cald a făinii de malț cu apă caldă pentru a se obține mustul de bere.