Dictionar

ciment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ciment, it. cimento)

1. material de construcție, pulbere fină obținută prin măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă.
2. material natural, liant între fragmentele ce formează rocile detritice.
 

azbociment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. asboţement, n. com.)

1. material rezistent dintr-un amestec de azbest și ciment, folosit la fabricarea de plăci, tuburi etc.; eternit.
 

cimenta

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. cimenter)

1. tr., refl. a (se) întări (cu ciment).
2. a injecta sub presiune o suspensie de ciment în pământ, în roci, în materiale de construcție etc. pentru consolidare.
3. (fig.) a (se) lega, a (se) uni indestructibil; a (se) consolida.
 

cimentare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cimenta)

1. acțiunea de a (se) cimenta; întărire cu ciment.
2. (fig.) întărirea, consolidarea legăturilor spirituale, a prieteniilor etc.
3. (med.) utilizarea unui ciment special pentru a uni părțile unui os rupt.
4. (stomatologie) utilizarea unui ciment sau adeziv pentru a restaura dinții ciobiți sau rupți.
 

cimentometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ciment + -metru2)

1. aparat pentru determinarea modului de distribuire a cimentului în spațiul dintre coloana unei sonde și teren.
 

superciment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. superciment)

1. ciment care se întărește foarte repede.
 

agregat 1

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. agregat, /3/ fr. agrégat)

1. ansamblu de lucruri aflate într-o conexiune.
2. grup de mașini care lucrează în același timp ca un tot unitar.
3. material inert (pietriș, nisip etc.) care se amestecă cu cimentul la prepararea betonului, mortarului etc.
4. component elementar al structurii solului.
5. ~ mineral = concreștere de minerale în diferite formații naturale.
 

alios

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alios)

1. strat cimentat de culoare ruginie sau negricioasă în solurile podzolice; gresie.
 

alit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allite)

1. rocă sedimentară, roșie, din aluminiu și fier, produsă prin alterarea scoarței terestre.
2. constituent principal al clincherelor de ciment portland artificial.
 

arecifă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., sp. arrecife)

1. crustă lateritică dură, asemănătoare unei zguri, cimentată de hidroxidul de fier, ce apare în solurile de savană.
 

azbociment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. asboţement, n. com.)

1. material rezistent dintr-un amestec de azbest și ciment, folosit la fabricarea de plăci, tuburi etc.; eternit.
 

brecie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Breccie, it. breccia)

1. rocă detritică rezultată prin cimentarea grohotișurilor, a sfărâmăturilor altor roci dure.