Dictionar

Rezultate secundare (Cingătoare):

Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


CINGUL-, CINGULO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cingul/o/, cf. lat. cingulum)

1. „cordon, cingătoare, brâu”.


Cordelieră

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordelière)

1. şnur, cingătoare răsucită (ca frânghia).

2. torsadă.


Cordon

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cordon)

1. cingătoare (de stofă, de piele etc.)2. conductor electric de liţă, izolat şi strâns într-un înveliş protector.

2. corp fibros.

3. structură anatomică cilindrică lungă.

4. ~ litoral = fâşie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri şi de curenţii marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip.

5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală.

6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II şir de posturi militare de pază; şir de soldaţi care păstrează ordinea în anumite poziţii.

7. ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formaţie militară care asigură această izolare.


Cestoid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cestoïde)

1. în formă de cingătoare sau de panglică.


Dezbrăcina

Parte de vorbire: vb. tr., refl. (înv., reg.)
Origine: (dez- + bracină)

1. a(-și) dezlega cingătoarea de la pantaloni (sau izmene); a (se) descinge.