Rezultate secundare (Ciocan):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciocănit + -ură)
1. zgomot produs de lovituri repetate, cu ciocanul sau cu alte obiecte, într-un corp tare; ciocănit.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)
1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.
2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.
3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.
4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.
5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.
6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.
7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. boucharder)
1. a (pre)lucra piatra sau cimentul proaspăt folosind un ciocan special numit buciardă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bouchardage)
1. prelucrare sau lucrare realizată cu buciarda, ciocanul de nivelare folosit de pietrar; buciardare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucharde)
1. ciocan prevăzut pe feţele de izbire cu dinţi în formă piramidală, pentru a imprima pe faţa pietrelor de construcţie adâncituri regulate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)
1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.
2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.
3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. celesta, fr. célesta)
1. instrument muzical de percuţie cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn.