Dictionar

Rezultate secundare (Ciocan):

Ciocănitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciocănit + -ură)

1. zgomot produs de lovituri repetate, cu ciocanul sau cu alte obiecte, într-un corp tare; ciocănit.


Abataj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abattage, it. abbattaggio)

1. acțiunea de a extrage minereu într-o mină.

2. loc de extragere a unui minereu, a unei roci dintr-un zăcământ; operaţia însăşi.

3. ~ frontal = abataj al minereului făcut pe un front foarte lung în direcția filonului.

4. ciocan de ~ = instrument acționat cu aer comprimat, cu ajutorul căruia se desprinde cărbunele în straturile cu înclinație mare.

5. doborâre a arborilor în exploatările forestiere.

6. acțiunea de a ucide un animal; sacrificare a animalelor, la abator.

7. (marinărie) înclinare a unei nave spre a putea fi carenată; carenaj.


Buciarda

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. boucharder)

1. a (pre)lucra piatra sau cimentul proaspăt folosind un ciocan special numit buciardă.


Buciardaj

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. bouchardage)

1. prelucrare sau lucrare realizată cu buciarda, ciocanul de nivelare folosit de pietrar; buciardare.


Buciardă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. boucharde)

1. ciocan prevăzut pe feţele de izbire cu dinţi în formă piramidală, pentru a imprima pe faţa pietrelor de construcţie adâncituri regulate.


Campană

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. campane, lat., it. campana, clopot)

1. capitel al unei coloane corintice sau dorice.

2. construcţie de metal în formă de clopot, care leagă camera de lucru a unui cheson (3) cu exteriorul; ecluză (2) cu aer comprimat.

3. (muz.; pl.) instrument de percuţie din metal, în formă de cupă răsturnată, pusă în vibraţie prin lovirea cu un ciocan de lemn; clopote.


Celestă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. celesta, fr. célesta)

1. instrument muzical de percuţie cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn.