Dictionar

Rezultate secundare (Ciocănit.):

Ciocănitură

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ciocănit + -ură)

1. zgomot produs de lovituri repetate, cu ciocanul sau cu alte obiecte, într-un corp tare; ciocănit.


PICI-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. pici-, cf. lat. picus „ciocănitoare”)

1. „ciocănitoare”.


Picide

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. picidés)

1. familie de păsări piciforme: ciocănitoarea, ghionoaia, tucanul.


Piciforme

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. piciformes)

1. ordin de păsări sedentare şi insectivore, cu picioare lungi, ale căror degete sunt îndreptate spre înapoi: ciocănitoarea.


Trogon

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Trogon)

1. pasăre din pădurile tropicale, asemănătoare cu ciocănitoarea, cu ciocul scurt, larg la bază, bombat şi întors la vârf, adesea dinţat pe margini.


Căţărător

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (cățăra + suf. -ător)

1. adj. fixător, care se prinde.

2. (d. plante) care crește în sus, prinzându-se (cu cârceii) de crengi, ziduri etc.

3. (d. animale) care se urcă la mari înălțimi.

4. (d. păsări) care se agață cu ghearele de crengi înalte, ziduri etc.

5. s.m.f., adj. (persoană) care se cațără.

6. s.f. (ornit.; reg.) ciocănitoare.

7. s.f. (ornit.; reg.) scorțar.


Bontănitură

Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (bontăni + -(i)tură)

1. ciocănitură, bocănitură.