Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. cyclopéen)
1. (antichitate) care ține de ciclopi; care se referă la ciclop; datând din vremea legendară a ciclopilor; ciclopic.
2. califică o metodă de construcție primitivă care utilizează blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
3. (și figurat) imens, gigantic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ciclopico)
1. de ciclop, caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaş, gigantic; (înv.) ciclopean.
2. (despre construcţii miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită; (prin ext.) de dimensiuni excepționale.
3. (hiperbolic) care necesită un efort excepțional, supraomenesc.
4. (med.) anoftalmie ~ă = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. ciseler)
1. a lucra, a ciopli, a orna cu dalta.
2. (fig.) a şlefui; a înfrumuseţa (o operă, o scriere etc.).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. éolithe)
1. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv.
2. (preistorie) silex cuaternar care are aspectul unui obiect sculptat de om.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. éolithique)
1. s.n. perioada în care apar eolitele; epoca pietrei cioplite.
2. adj. care datează din această epocă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. gradina)
1. daltă din oţel folosită în sculptură şi pentru cioplirea elementelor de construcţie decorative.