Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (fr. cyclopéen)
1. (antichitate) care ține de ciclopi; care se referă la ciclop; datând din vremea legendară a ciclopilor; ciclopic.
2. califică o metodă de construcție primitivă care utilizează blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită.
3. (și figurat) imens, gigantic.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. ciclopico)
1. de ciclop, caracteristic ciclopilor; (fig.) uriaş, gigantic; (înv.) ciclopean.
2. (despre construcţii miceniene) construit din blocuri mari de piatră brută sau sumar cioplită; (prin ext.) de dimensiuni excepționale.
3. (hiperbolic) care necesită un efort excepțional, supraomenesc.
4. (med.) anoftalmie ~ă = monstruozitate congenitală caracterizată prin unirea ochilor și a orbitelor, rudimentar dezvoltate.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. éolithe)
1. piatră din epoca preistorică, grosolan cioplită, folosită ca prima unealtă, de omul primitiv.
2. (preistorie) silex cuaternar care are aspectul unui obiect sculptat de om.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. mégalithe)
1. nume generic dat unor blocuri mari de piatră necioplită din epoca preistorică, monumente funerare sau de cult.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. paléolithique)
1. (din) prima epocă a istoriei, a folosirii uneltelor din piatră cioplită.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. rustique, fr. rusticus)
1. adj. de (la), ca la ţară; câmpenesc; rustican.
2. (fig.) simplu, necioplit, brut, grosolan.
3. s. f. zidărie executată din blocuri masive de piatră, cu faţa exterioară cioplită brut.