combinator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (rus. kombinator, fr. combinateur)

1. mecanism care combină circuitele unui motor, aparat etc.
2. ~ electric = aparat care realizează combinații de asociație între mașini, aparate și instrumente electrice.

combinor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. combinateur)

1. organ suplimentar într-o centrală telefonică automată, care schimbă succesiv circuitele.

diafonometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diaphonométrie)

1. tehnica măsurării efectelor diafoniei (1) în circuitele telefonice.

diagnoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. diagnose)

1. diagnostic (1).
2. identificare a unui fenomen pe baza descrierii stării sale prezente.
3. descriere sumară a unei plante, care o deosebește de altele.
4. (cib.) examen destinat a detecta erorile într-un program, în datele sau în circuitele unei mașini.

echilibrare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (echilibra)

1. acțiunea de a (se) echilibra.
2. anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mișcare periodică.
3. aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului.
4. reducere a perturbațiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicații, prin compensarea asimetriilor.

fază

Parte de vorbire:  s. f.  
Etimologie: (fr. phase)

1. fiecare dintre aspectele succesive pe care le prezintă Luna sau unele planete în timpul revoluției lor.
2. fiecare dintre stările succesive ale dezvoltării unui proces din natură sau din societate; etapă, stadiu.
3. a fi pe ~ = (fam.) a fi atent și a acționa prompt.
4. interval de timp în care are loc o anumită operație, caracteristică unui ciclu de transformare.
5. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite.
6. argument al unei mărimi care variază sinusoidal în timp.
7. (chim.) parte omogenă fizic dintr-un sistem eterogen.