Dictionar

autoheterodină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autohétérodyne)

1. oscilator realizat prin cuplarea circuitelor de anod și de grilă ale unui etaj cu triodă, în telegrafie.
 

bobină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bobine)

1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el.
2. mosor.
3. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic.
4. ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier.
 

conductor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. conducteur, lat. conductor)

1. adj. (despre țesuturi, vase etc.) care conduce.
2. adj., s. n. (corp, material) care prezintă conductibilitate (1).
3. ~ electric = piesă cu rezistență electrică mică, servind la realizarea circuitelor electrice.
4. s. m. f. funcționar feroviar care controlează biletele călătorilor și supraveghează ordinea în vagoane.
5. vatman; șofer.
 

jigher

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. jigger)

1. mașină pentru vopsit pânza.
2. transformator pentru cuplarea circuitelor radioelectrice.
 

microelectronic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. microélectronique, engl. microelectronic/s/)

1. adj. referitor la microelectronică.
2. (despre dispozitive electronice) cu grad înalt de miniaturizare.
3. s. f. ramură a electronicii care studiază miniaturizarea continuă a circuitelor și aparatelor electronice.
 

nanoelectronică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. nanoeléctronique)

1. tehnologie de fabricare a circuitelor integrate în care dimensiunile elementelor se măsoară în nanometri.