Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circulation, lat. circulatio)
1. mişcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicaţie etc.).
2. mişcare a unui corp într-un circuit.
3. a pune în ~ = a face să intre în uz.
4. mişcare a sângelui în aparatul circulator şi a servei în plante.
5. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri.
6. ~ bănească (sau monetară) = circulaţia banilor în procesul schimbului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circulatoire, lat. circulatorius)
1. aparat ~ = inima şi vasele prin care circulă sângele în corpul animal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acrocyanose)
1. coloraţie violacee a extremităţilor membrelor, datorată unei tulburări a circulaţiei sângelui.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérifère)
1. сarе conţine sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agent, lat. agens)
1. s. m. f. reprezentant al unui stat, al unei instituţii, întreprinderi etc. care îndeplineşte anumite însărcinări.
2. ~ diplomatic = reprezentant al unui stat în alt stat în relaţiile politice cu acesta; ~ economic = persoană fizică sau juridică care participă la viaţa economică a unei societăţi comerciale; ~ secret = cel care îndeplineşte o misiune secretă de informare; spion; ~ de circulaţie = (sub)ofiţer de poliţie cu îndrumarea, supravegherea şi controlul circulaţiei pe drumurile publice.
3. s. m. factor activ ce determină un anumit proces fizic, chimic etc.
4. ~ patogen = microorganism care determină apariţia unui proces patologic; nume de ~ = substantiv, adjectiv care indică autorul acţiunii unui verb; complement de ~ = subiectul logic al acţiunii unui verb pasiv; propoziţie completivă de ~ = propoziţie care arată acţiunea exprimată printr-un verb pasiv.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)
1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.
3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. embuteillage)
1. îmbuteliere.
2. blocare (a unor nave, a circulaţiei rutiere etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. artère)
1. vas sangvin care duce sângele de la inimă la organe şi ţesuturi.
3. conductă hidraulică magistrală.
4. linie electrică de alimentare principală a unei reţele de distribuţie.