Rezultate secundare (Circulația):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérifère)
1. сarе conţine sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. embuteiller)
1. tr. a îmbutelia.
2. a bloca cu vehicule, nave etc. circulaţia, navigaţia.
3. refl. a se încrucişa, a se împiedica.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Autobahn)
1. drum cu mai multe benzi de circulație pe sens, fără trecere între sensuri, conceput pentru circulația rapidă a automobilelor; autostradă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. barrer)
1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.
2. a trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. barrage)
1. construcţie hidrotehnică aşezată transversal pe cursul unei ape curgătoare pentru a ridica nivelul apei sau a-i regulariza cursul; stăvilar, zăgaz.
2. lucrare provizorie pentru a împiedica pătrunderea apei într-o zonă de lucru, a opri circulaţia rutieră etc.
4. lucrare de fortificaţie care împiedică înaintarea inamicului pe anumite direcţii.
5. foc intens de artilerie sau de arme automate ca să oprească atacul inamicului.
6. întrecere suplimentară pentru promovarea mai multor echipe sportive sau concurenţi aflaţi la egalitate ori pentru stabilirea ordinii lor într-un clasament.
7. (med.) tulburare ideomotorie caracterizată printr-un blocaj în şirul ideilor, în exprimarea lor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bloquer)
2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc.
3. a imobiliza într-o anumită poziţie.
4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant.
5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală.
6. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona.