Dictionar

circula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. circuler, lat. circulari)

1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit.
2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi.
3. a fi în uz.
 

circulant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circulant)

1. care circulă.
2. capital ~ = parte a capitalului productiv, formată din materii prime, combustibili etc., care se regăsește în mărfuri.
 

circular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. circulaire, lat. circularis)

1. adj. în formă de cerc; care descrie un cerc.
2. (adv.) de jur împrejur.
3. s. f. ordin, dispoziție care se transmite în aceeași formă la mai multe instituții, persoane etc.
4. s. n. ferăstrău în formă de disc.
5. (teatru) fundal care acoperă peretele din fundul scenei.
 

circular; orbiculat; orbicular

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT circularis; orbiculatus; orbicularis; rotundus
2. FR orbiculaire; orbiculé; arrondi; circulaire
3. EN orbicular; orbiculate; circular; rounded
4. DE kreisförmig; kreisrund; zirkular
5. RU круrлый; круrообрaзный; окруrлый; зaкруrленный; окружный
6. HU kerek, kör alakú, körszerű
 

circularitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. circularity, fr. circularité)

1. stare a ceea ce este circular.
2. caracteristică a viziunii unei opere beletristice de a alterna în mod simetric planurile, desfășurarea acțiunii etc., cu revenire la punctul de plecare.
 

circulație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circulation, lat. circulatio)

1. mișcare, deplasare (de oameni, de vehicule pe o cale de comunicație etc.).
2. mișcare a unui corp într-un circuit.
3. a pune în ~ = a face să intre în uz.
4. mișcare a sângelui în aparatul circulator și a servei în plante.
5. (ec.) schimb de bunuri, de mărfuri.
6. ~ bănească (sau monetară) = circulația banilor în procesul schimbului.
 

circulator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. circulatoire, lat. circulatorius)

1. aparat ~ = inima și vasele prin care circulă sângele în corpul animal.
 

abacteriemic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. abactériémique)

1. (med.) care nu conține bacterii, pentru sângele unui bolnav.
2. (despre boli) care nu prezintă microbi în sângele circulant.
3. (antonim) bacteriemic.
 

absidă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abside, lat. absida)

1. nișă în formă semicirculară situată în continuarea navei centrale a unei bazilici sau biserici.
 

absidial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. absidial)

1. referitor la absidă (extremitatea semicirculară al unei biserici).
2. (var.) absidal.
 

acrocianoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. acrocyanose)

1. colorație violacee a extremităților membrelor, datorată unei tulburări a circulației sângelui.
 

acvatubular, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aquatubulaire)

1. (despre cazane cu aburi) cu tuburi prin care circulă apa.
 

aerifer, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérifère)

1. сarе conține sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.