Dictionar

Circumlocuţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. circonlocution, lat. circumlocutio)

1. expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază.


Perifrază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. périphrase, lat. periphrasis, germ. Periphrase)

1. exprimare prin mai multe cuvinte a ceea ce în mod normal se redă printr-un cuvânt; circumlocuţie; grup de cuvinte care înlocuieşte un termen propriu.

2. ~ verbală = construcţie formată dintr-un verb însoţit de un semiauxiliar de modalitate sau de aspect.