OK
X
circumspecție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. circonspection, lat. circumspectio)
1.
atitudine
circumspectă;
precauție,
prudență,
rezervă.
circumspect, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. circonspect, lat. circumspectus)
1.
care
este
prudent
și
acționează
numai
după
reflecție;
precaut,
rezervat.
2.
care
arată
prudență,
circumspecție.
3.
(antonime)
aventuros,
imprudent,
neprevăzător.
precauție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. précaution, lat. praecautio)
1.
atitudinea
celui
precaut;
prevedere,
băgare
de
seamă,
prudență,
circumspecție.
prudență
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)
1.
calitatea
de
a
fi
prudent;
prevedere,
precauție,
circumspecție.