circumstanțial, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. circonstanciel)
Etimologie: (fr. circonstanciel)
1. care depinde de o circumstanță.
2. complement ~ (și s. n.) = complement care arată împrejurarea în care se desfășoară acțiunea verbului; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție subordonată cu funcție de complement circumstanțial al unui verb din regentă.