Rezultate secundare (Circumstanțială):
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. ablativus, fr. ablatif)
1. caz al declinării, specific anumitor limbi, care exprimă punctul de plecare, instrumentul, asocierea, cauza etc.
2. ~ absolut = construcţie sintactică în latină sau greacă cu rol de propoziţie circumstanţială, dintr-un substantiv (sau pronume) şi un participiu în ablativ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. causal, lat. causalis)
1. de cauză, referitor la cauză.
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care arată săvârşirea acţiunii din regentă; conjucţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie cauzală.
3. (log.) implicaţie ~ă = implicaţie care exprimă relaţia cauzală în propoziţiile condiţionale.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concessif, lat. concessivus)
1. care face concesii; îngăduitor.
2. complement circumstanţial ~ = complement care exprimă concesia sau faptul care ar fi trebuit să împiedice realizarea unei acţiuni; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care corespunde unui complement circumstanţial concesiv; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie concesivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. conditionnel)
1. supus unor condiţii; care cuprinde o condiţie.
2. stimul ~ = stimul care declanşează un reflex condiţionat; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă o condiţie, o ipoteză de a cărei îndeplinire depinde realizarea acţiunii din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie condiţională; mod ~ (şi s. n.) = mod al verbului care exprimă o acţiune a cărei realizare depinde de îndeplinirea unei condiţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. consécutif)
1. care urmează neîntrerupt, în şir, succesiv.
2. complement circumstanţial ~ = complement de mod care prezintă drept consecinţă determinarea unei acţiuni, a unei însuşiri; propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie circumstanţială care exprimă consecinţa sau rezultatul acţiunii verbului, ori al intensificării însuşirii unui obiect din regentă; conjuncţie ~ă = conjuncţie care introduce o propoziţie consecutivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. cumulatif)
2. complement circumstanţial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziţie ~ă = propoziţie circumstanţială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă.