Dictionar

cistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cystique)

1. (med.) care aparține vezicii urinare sau vezicii biliare.
2. (med.) referitor la vezica biliară sau urinară.
3. canal ~ = canal care leagă vezica biliar de canalul coledoc.
 

cisticectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cysticectomie)

1. extirpare a canalului cistic.
 

cisticerc

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. cysticerque)

1. ultimul stadiu larvar al unor tenii, asemănător unei bășicuțe cât un bob de mazăre; vierme cistoid.
 

cisticercoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cysticercose)

1. boală parazitară provocată de dezvoltarea cisticercilor în diverse organe.
 

cisticită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cysticite)

1. inflamație a canalului cistic.
 

CISTICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. kystikos „vezical, de bășică”)

1. „vezică, vezical, canal cistic”.
 

anchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enquête)

1. cercetare făcută de o autoritate publică în scopul stabilirii împrejurărilor în care s-a produs un fapt și a răspunderilor.
2. metodă de investigație științifică, prin cercetarea pe teren; (p. ext.) gen publicistic în care se prezintă rezultatele unor asemenea cercetări.
 

CISTICO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (gr. kystikos „vezical, de bășică”)

1. „vezică, vezical, canal cistic”.
 

cisticectomie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cysticectomie)

1. extirpare a canalului cistic.
 

cisticercoză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cysticercose)

1. boală parazitară provocată de dezvoltarea cisticercilor în diverse organe.
 

cisticită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cysticite)

1. inflamație a canalului cistic.
 

cisticorafie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cysticorrhaphie)

1. sutură chirurgicală a canalului cistic.