OK
X
citat
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Zitat)
1.
pasaj
dintr-o
scriere,
dintr-un
autor
etc.,
reprodus
întocmai,
cu
indicarea
exactă
a
sursei.
2.
(muz.)
figură
melodică
sau
ritmică
împrumutată
altei
lucrări.
citație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. citation, lat. citatio)
1.
înscris
oficial
prin
care
cineva
este
invitat
să
se
prezinte
înaintea
unui
organ
judecătoresc
sau
de
urmărire
penală.
citatofobie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (citat + -fobie)
1.
idiosincrasie
sau
aversiune
față
de
citate.
citatomanie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (citat + -manie2)
1.
manie
de
a
cita
în
mod
abuziv,
mecanic.
ablepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablepsie)
1.
(med.)
lipsă
a
vederii;
cecitate;
orbire.
abluțiune
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. ablution, lat. ablutio)
1.
spălare
a
corpului,
prescrisă
de
unele
religii
orientale
și
la
catolici,
pentru
purificare.
2.
purificare
religioasă.
3.
(fam.)
îmbăiere
prin
duș.
4.
eroziune
exercitată
de
curenții
marini
de
adâncime.
acalazie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. achalasie)
1.
incapacitate
a
musculaturii
netede
a
tubului
digestiv,
în
stare
de
spasm,
de
a
se
relaxa.
acalculie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. acalculie)
1.
incapacitatea
de
a
utiliza
cifrele,
de
a
efectua
calcule.
acatalepsie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. acatalepsie)
1.
(la
scepticii
greci)
renunțare
din
principiu
de
a
mai
căuta
soluția
unei
probleme;
imposibilitatea
de
a
atinge
certitudinea.
2.
(med.)
nesiguranță
în
punerea
unui
diagnostic.
3.
(med.)
boală
care
atacă
creierul
și
îi
privează
pe
cei
atacați
de
capacitatea
de
a
înțelege
un
lucru,
de
a
urma
un
raționament.
acatamatezie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. acatamathesia)
1.
incapacitate
a
unui
afazic
de
a
înțelege
ceea
ce
aude.