Dictionar

Rezultate secundare (Citate):

Aeroelasticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acţiunea forţelor aerodinamice.


Anistoricitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (anistoric + -itate)

1. caracter anistoric al unui mod de gândire, concept sau principiu.


Anorganicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. anorganicità)

1. însuşirea a ceea ce este anorganic.


Artisticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. artisticità)

1. caracter artistic.


Aseismicitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aséismicité)

1. absenţă a fenomenelor seismice.


Atomicitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. atomicité)

1. calitatea a ceea ce este atomic; caracter atomic.

2. (înv.) (chimie) numărul de perechi de electroni pe care un atom le poate avea în comun cu alți atomi; valență atomică.

3. (economie) stare de echilibru a pieței caracterizată de numărul mare de cumpărători și vânzători și de faptul niciunul nu îi domină pe ceilalți prin importanța sa.

4. (programare) calitatea unei operațiuni, sau a unui set de operații, de a rula în întregime, fără a putea fi întreruptă înainte de instrucțiunea finală.


Ablepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ablepsie)

1. (med.) lipsă a vederii; cecitate; orbire.


Acalazie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. achalasie)

1. incapacitate a musculaturii netede a tubului digestiv, în stare de spasm, de a se relaxa.


Acalculie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acalculie)

1. incapacitatea de a utiliza cifrele, de a efectua calcule.


Acatalepsie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acatalepsie)

1. (la scepticii greci) renunţare din principiu de a mai căuta soluţia unei probleme; imposibilitatea de a atinge certitudinea.

2. (med.) nesiguranţă în punerea unui diagnostic.

3. (med.) boală care atacă creierul și îi privează pe cei atacați de capacitatea de a înțelege un lucru, de a urma un raționament.


Acatamatezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)

1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.


Achinezie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. akinésie)

1. incapacitatea de a executa acte motorii, deşi muşchii nu sunt paralizaţi.