Dictionar

cititor-încasator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (cititor + încasator)

1. lucrător care citește contorul (de apă, de gaz etc.) și încasează factura.
 

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

acrobație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. acrobatie)

1. exercițiu gimnastic echilibristic.
2. arta acrobatului.
3. (pl.) evoluții dificile făcute de un avion.
4. (fig.; pl.) sforțări de a ieși dintr-o încurcătură.
 

acrostih

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. acrostiche, gr. akrostikhos)

1. poezie în care inițialele versurilor, citite vertical, formează un cuvânt, o sintagmă etc.
2. poem în care cuvântul sau expresia ascunsă apare citind primele litere, primele silabe sau primele cuvinte ale fiecărei linii pe verticală; putem complica citirea (un cuvânt sau o literă din două, ultimele litere, al doilea cuvânt etc.) pentru a transforma acest poem într-o problemă enigmistică.
 

agamont

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. agamonte, lat. agamonta)

1. (biol.) individ format pe cale asexuată, producând agamociți.
 

alexic, -ă

Parte de vorbire:   I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. alexique)

1. I. referitor la alexie (incapacitatea de a citi, de a înțelege limbajul scris).
2. II. suferind de alexie.
 

alezie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alésie)

1. incapacitate patologică de a citi litere, cifre sau note muzicale.