Dictionar

abecedar

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. abecedarius, fr. abécédaire)

1. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului.
2. (fig.) primele noțiuni ale unei științe sau profesiuni; abc.
3. (var. înv.) abețadar, abețe, abițedar, abițidar.
 

alfabetar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (alfabet + -ar)

1. set cu literele alfabetului decupat pentru predarea scris-cititului.
2. instrument de evidență care indică litera la care au fost arhivate unele documente.
 

anvelopă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. enveloppe)

1. înveliș protector din cauciuc al unei camere de aer, al unei roți de vehicul.
2. înveliș al unei mingi (de fotbal, volei etc.).
3. supracopertă.
4. mapă în care se păstrează o carte în timpul cititului.
5. plic.
6. (arte) atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou.
 

bradilexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bradylexie)

1. încetinire a ritmului cititului.
 

catalexie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Katalexis)

1. tulburare a cititului, constând în tendința de repetare a cuvintelor și propozițiilor.
 

slovar, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n. (învechit)  
Etimologie: (slovă + -ar)

1. I. (despre oameni) care de abia descifrează alfabetul.
2. II. carte elementară pentru învățarea scrisului și cititului; abecedar.