Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alloplasme)
1. parte diferenţială a citoplasmei, având anumite funcţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bioblaste)
1. substanţă ipotetică vie, componentă fundamentală a citoplasmei.
2. celulă capabilă să trăiască independent.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chromatoplasme)
1. structură periferică nediferenţiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenţi; cromoplasmă.
2. reţeaua cromatinei nucleare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. chromoplasme)
1. structură periferică nediferențiată a citoplasmei, impregnată cu pigmenți; cromatoplasmă.
2. rețeaua cromatinei nucleare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ectoplasme)
1. strat superficial hialin al citoplasmei celulelor; hialoplasmă.
2. substanţă spirituală pe care spiritiştii pretid că o emană mediile în timpul transei; teleplasmă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. endoplasme)
1. (biol.) masa internă granuloasă a citoplasmei; porțiunea centrală a protoplasmei celulare; entoplasmă, (rar) endosarc.