Dictionar

Rezultate secundare (Civil,):

Civil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)

1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.

2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.

3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.

4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.

5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.


Civilie

Parte de vorbire: s.f. (înv. și pop.)
Origine: (civil + -ie)

1. viață, stare, condiție de om civil, de cetățean care nu este nici militar, nici preot.

2. (var.) țivilie.


Civilist

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. civiliste)

1. specialist în studiul dreptului civil.


Civilistică

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (civil + -istică)

1. ramură a dreptului care se ocupă cu studiul dreptului civil.


Civilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. civilité, lat. civilitas)

1. ansamblu de comportamente legate de politețe.

2. comportare frumoasă, fel curtenitor de a vorbi, de a duce o conversaţie; curtenie.

3. (înv.) civilizație.

4. (anton.) incivilitate.


Civiliza

Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (fr. civiliser)

1. a face devină, a deveni civilizat.

2. a trece de la o condiție primitivă la o stare de dezvoltare materială, intelectuală, socială superioară (ex. a civiliza un popor, o țară).

3. (referitor la o persoană) a face civil, mai în concordanță cu cerințele vieții în societate.

4. a se ~ = a deveni mai apt pentru viața în societate, a deveni mai rafinat.


Abrutizant, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abrutissant)

1. care abrutizează.

2. care dezumanizează prin diminuarea sau distrugerea activității intelectuale sau spirituale.

3. (antonim) civilizator.


Acort, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. accort)

1. plin de civilitate, politicos; simpatic, amabil.

2. (antonime) dezagreabil, inabordabil.


Africanitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. africanité)

1. caracter specific culturii africane.

2. caracter african al unei culturi, limbi etc.

3. grup de valori comune locuitorilor din Africa.

4. lumea, civilizaţia africană.


Africanologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (african + -logie)

1. disciplină care studiază limbile şi civilizaţiile africane; africanistică.


Afroamericanistică

Parte de vorbire: s.
Origine: (afro1- + americanistică)

1. disciplină care studiază civilizaţia şi cultura americană, de influenţe etnice africane.


Agnaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. agnation, lat. agnatio)

1. legătură de rudenie civilă în opoziţie cu înrudirea naturală (cognaţiune).