OK
X
civilizat, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (civiliza)
1.
ajuns
la
un
nivel
corespunzător
de
civilizație.
2.
(fig.)
manierat,
politicos.
civilizație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. civilisation)
1.
nivel
de
dezvoltare
a
culturii
materiale
și
spirituale
dintr-o
epocă
dată
a
unui
popor,
a
unui
stat
etc.;
(p.
ext.)
stadiu
înalt
de
dezvoltare
a
unei
societăți.
2.
(spec.)
cultură
materială.
civilizator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. civilisateur)
1.
care
civilizează;
care
răspândește
civilizația.
2.
(înv.)
civilizatoriu.
abrutizant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. abrutissant)
1.
care
abrutizează.
2.
care
dezumanizează
prin
diminuarea
sau
distrugerea
activității
intelectuale
sau
spirituale.
3.
(antonim)
civilizator.
africanitate
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. africanité)
1.
caracter
specific
culturii
africane.
2.
caracter
african
al
unei
culturi,
limbi
etc.
3.
grup
de
valori
comune
locuitorilor
din
Africa.
4.
lumea,
civilizația
africană.
africanologie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (african + -logie)
1.
disciplină
care
studiază
limbile
și
civilizațiile
africane;
africanistică.
afroamericanistică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (afro1- + americanistică)
1.
disciplină
care
studiază
civilizația
și
cultura
americană,
de
influențe
etnice
africane.
albanistică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Albanistik)
1.
disciplină
care
studiază
cultura
și
civilizația
albaneză;
albanologie.
alexandrin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1.
referitor
la
civilizația
elenistică
din
Alexandria;
din
epoca
elenistică.
2.
școala
~ă
=
numele
mai
multor
școli
filozofice
de
orientare
mistică
și
eclectică
din
perioada
elenismului
târziu.
3.
de
o
subtilitate
excesivă.
4.
artă
~ă
=
artă
greacă
din
epoca
elenistică
în
Egiptul
ptolemeic;
vers
~
(și
s.
m.)
=
vers
iambic
de
12
silabe,
cu
cezură
la
mijloc,
specific
poeziei
clasice
franceze;
poezie
~ă
=
poezie
de
tip
rafinat,
erudit,
uneori
ezoteric,
proprie
epocii
alexandrine.