Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alexandrinisme)
1. ansamblu de manifestări ale civilizaţiei elenistice din Alexandria.
2. sistem filozofic al şcolii alexandrine.
3. stil ornat, subtil şi uneori obscur, propriu poeţilor greci din epoca alexandrină.
4. caracter rafinat, erudit, subtil şi decadent al unei arte, al unei filozofii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (anti- + civilizator)
1. împotriva civilizaţiei, progresului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropogéographie)
1. ramură a geografiei care studiază aspectele geografice ale aşezărilor umane, ale politicii, culturii, civilizaţiei etc.; geografie umană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. arabisme)
1. cuvânt, expresie proprii limbilor arabe.
2. particularitate a civilizaţiei arabe.
3. doctrină politică ce tinde către unirea tuturor popoarelor arabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Biotechnologie)
1. studiu al corelaţiilor dintre parametrii civilizaţiei tehnologice şi adaptabilitatea fiinţei umane.
2. utilizarea în tehnică a microorganismelor, a culturilor de celule vegetale şi animale pentru producerea de substanţe utile în agricultură şi în industria alimentară, farmaceutică etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (celt + -istică)
1. studiul civilizaţiei şi culturii celţilor.