Parte de vorbire: s.m., s.n. (înv.)
Origine: (căpută + -ar)
1. s.m. cizmar care pune căpute; (pop.) cârpaci.
Parte de vorbire: s.m. (înv., reg.)
Origine: (papuc + -ar)
1. persoană care face ori repară papuci; pantofar, cizmar.
3. (var.) papucariu, păpucar, păpucariu.
Parte de vorbire: s.n. (regional)
Origine: (magh. dikics.)
1. unealtă (un fel de cuțit) folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei.