Dictionar

clandestin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. clandestin, lat. clandestinus)

1. cu caracter secret; ilicit, conspirativ.
 

clandestinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clandestinité)

1. caracter clandestin; ilegalitate.
 

bursă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bourse)

1. piață capitalistă care funcționează permanent.
2. unitate specifică economiei de piață, unde se negociază și se încheie tranzacții privind mărfuri, valori mobiliare, valute și devize, asigurări etc.
3. ~ neagră = comerț clandestin, piață ilicită; ~a muncii = instituție unde se înregistrează cererile de lucru ale șomerilor; ~ de valori = bursă unde se negociază titluri de valori.
 

clandestinitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clandestinité)

1. caracter clandestin; ilegalitate.
 

conspirativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după germ. konspirativ, rus. konspirativnîi)

1. referitor la conspirație; ilegal, clandestin.
 

conspirativitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (conspirativ + -itate)

1. caracter conspirativ al unei acțiuni politice, al unei activități et cetera; clandestinitate.
 

contrabandă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contrebande)

1. trecere clandestină peste graniță a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată.
2. prin ~ = pe ascuns.
 

conventicul

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. conventicule, lat. conventiculum)

1. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului.