OK
X
clapetă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clapet)
1.
clapă
de
dimensiuni
mici.
2.
(bot.)
parte
articulată
care
închide
anterele
și
care,
prin
deschidere
la
maturitate,
eliberează
polenul.
baian
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (rus. baian)
1.
s.
m.
cântăreț
de
balade
rus
sau
ucrainean.
2.
s.
n.
armonică
de
mână,
cu
butoni
în
loc
de
clape.
cembalo
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (it. cembalo)
1.
instrument
cu
coarde
și
clape
asemănător
clavecinului;
spinetă,
cimbal.
2.
instrument
de
percuție
antic,
format
din
două
talere.
clarinet
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. clarinette, germ. Klarinette)
1.
instrument
muzical
de
suflat
din
lemn,
cu
muștiuc
și
ancie
simplă,
cu
clape.
claviatură
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (germ. Klaviatur)
1.
sistemul
clapelor
la
orgă,
pian,
clavecin,
acordeon
etc.
2.
totalitatea
clapelor
sau
a
butoanelor
de
comandă
la
mașina
de
scris
ori
la
calculat
etc.
3.
grup
de
robinete
care
deservesc
conductele
legate
la
o
pompă,
la
un
rezervor.
dactilofon
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dactylophone)
1.
aparat
portativ
cu
clape
corespunzând
unor
litere
sau
sunete,
destinat
să
faciliteze
comunicarea
celor
lipsiți
de
darul
vorbirii.
digitație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. digitation)
1.
tehnica
așezării
degetelor
pe
clapele
ori
pe
coardele
unui
instrument
muzical
sau
pe
clapele
mașinii
de
scris.