Rezultate secundare (Clape.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clapet)
1. clapă de dimensiuni mici.
2. (bot.) parte articulată care închide anterele şi care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (rus. baian)
1. s. m. cântăreţ de balade rus sau ucrainean.
2. s. n. armonică de mână, cu butoni în loc de clape.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. cembalo)
1. instrument cu coarde și clape asemănător clavecinului; spinetă, cimbal.
2. instrument de percuție antic, format din două talere.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clarinette, germ. Klarinette)
1. instrument muzical de suflat din lemn, cu muştiuc şi ancie simplă, cu clape.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klaviatur)
1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc.
2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la maşina de scris ori la calculat etc.
3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dactylophone)
1. aparat portativ cu clape corespunzând unor litere sau sunete, destinat să faciliteze comunicarea celor lipsiţi de darul vorbirii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. digitation)
1. tehnica aşezării degetelor pe clapele ori pe coardele unui instrument muzical sau pe clapele maşinii de scris.