Dictionar

Rezultate principale (Clapă):

Clapă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klappe)

1. dispozitiv, obiect care serveşte la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanşarea unui anumit efect.

2. a trage ~ (cuiva) = a înşela pe cineva.


Rezultate secundare (Clapă):

Clăpar

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (clapă + -ar)

1. încălțăminte pentru schi închisă cu clape.

2. (arg.) instrumentist care cântă la instrumente cu claviatură într-o formație muzicală.


Clapetă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clapet)

1. clapă de dimensiuni mici.

2. (bot.) parte articulată care închide anterele şi care, prin deschidere la maturitate, eliberează polenul.


Clips

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (germ. Klips)

1. bijuterie (agrafă, broşă sau cercel) echipată cu un fel de clapă sau ac cu arc, care îi permite fie atașată de îmbrăcăminte sau de o parte a corpului.

2. piesă formată din două elemente care se asamblează şi se desfac uşor.


La

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. la)

1. inv. (muz.) treapta a şasea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda sau clapa unui instrument care redă acest sunet.


Mi

Parte de vorbire: s.m. inv.
Origine: (it. mi)

1. (muz.) treapta a treia a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda, clapa unui instrument care sunetul acestei note.


Sol 4

Parte de vorbire: s.
Origine: (it., fr. sol)

1. inv. (muz.) treapta a cincea a gamei diatonice; sunetul şi nota corespunzătoare.

2. coarda, clapa unui instrument care acest sunet.

3. denumirea uneia dintre chei.


Tastă

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Taste, it. tasto)

1. clapă a pârghiei care acţionează ciocănelul ce loveşte coarda, respectiv deschide accesul aerului în tuburi la instrumentele muzicale cu claviatură; clapă la maşinile de scris, calculatoare etc.