Dictionar

Rezultate principale (Clarificare):

Clarificare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. clarifica)

1. acțiunea de a clarifica și rezultatul ei; lămurire, limpezire.

2. procesul prin care ceva devine (mai ușor) de înțeles.

3. (înv.; despre lichide) curățare.


Rezultate secundare (Clarificare):

Explicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. explication, lat. explicatio)

1. explicare; lămurire (a ceea ce este neînțeles, obscur), clarificare a unei chestiuni.

2. a cere ~ii (cuiva) = a cere socoteală; a avea o ~ cu cineva = a discuta cu cineva în vederea evitării unui diferent.

3. cauză.

4. operație prin care se dezvăluie temeiul sau scopul unei acțiuni, unui fenomen sau eveniment.

5. rezultatul acestei operații; propozițiile, expresiile prin care se realizează.


Medicină

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. medicina, germ. Medizin)

1. știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor.

2. ~ veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor.

3. ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc.


Ilustrare

Parte de vorbire: s.
Origine: (ilustra)

1. acțiunea de a ilustra și rezultatul ei; ilustrație.

2. lămurire, clarificare, demonstrare, exemplificare.

3. împodobire cu ilustrații (a unei cărți, a unui text etc.).

4. remarcare a cuiva într-un anumit domeniu.

5. reprezentare (printr-un desen, imagine etc.).

6. lămurire a unei probleme prin exemple, prin fapte, prin gesturi.


Clarificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clarification)

1. operație prin care se limpezește un lichid.

2. lămurire a unei situații; clarificare.

3. (var.) clarificațiune, (înv.) chiarificațiune.


Limpezire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. limpezi)

1. acțiunea de a (se) limpezi și rezultatul ei; limpezeală.

2. curățire, purificare (a unui lichid).

3. clarificare, deslușire, lămurire.

4. (expr.) ~ la minte = calmare.


Dezmeticire

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezmetici)

1. faptul de a (se) dezmetici; dezmeticit.

2. revenire, trezire sau aducere la realitate; revenire la starea normală (dintr-o amețeală, dintr-o emoție puternică).

3. (figurat) clarificare (asupra unei probleme, neînțelegeri etc.).

4. (var.) dezmetecire.

5. (antonime) buimăcire, năucire, zăpăcire.