Dictionar

Rezultate secundare (Clarificat.):

Clarificat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. clarifica)

1. devenit (mai) ușor de înțeles.

2. (despre situații) lămurit.

3. (înv; despre lichide) curățat.


Clarificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clarification)

1. operație prin care se limpezește un lichid.

2. lămurire a unei situații; clarificare.

3. (var.) clarificațiune, (înv.) chiarificațiune.


Clarificator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (clarifica + -tor)

1. adj. care clarifică.

2. s. n. substanţă cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure.


Francamente

Parte de vorbire: adv.
Origine: (it. francamente)

1. într-o manieră sinceră, francă, loială, fără a ascunde nimic; cu franchețe.

2. se folosește pentru a introduce o propoziție cu valoare ușor adversativă sau clarificatoare.


Clarificație

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clarification)

1. operație prin care se limpezește un lichid.

2. lămurire a unei situații; clarificare.

3. (var.) clarificațiune, (înv.) chiarificațiune.


Clarificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (clarifica + -bil, cf. fr. clarifiable)

1. care poate fi clarificat, lămurit.

2. (anton.) neclarificabil.


Neclarificabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (ne- + clarificabil)

1. care nu poate fie clarificat.

2. (anton.) clarificabil.