Parte de vorbire: vb. tr., refl.
Origine: (lat. clarificare, fr. clarifier)
1. a face să devină sau a deveni (mai) clar, (mai) ușor de înțeles; a (se) lămuri, a (se) desluși.
2. (înv.; despre lichide) a deveni clar, a se face limpede, a (se) curăța.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (clarifica + -bil, cf. fr. clarifiable)
1. care poate fi clarificat, lămurit.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. clarifica)
1. acțiunea de a clarifica și rezultatul ei; lămurire, limpezire.
2. procesul prin care ceva devine (mai ușor) de înțeles.
3. (înv.; despre lichide) curățare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (v. clarifica)
1. devenit (mai) ușor de înțeles.
3. (înv; despre lichide) curățat.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. clarification)
1. operație prin care se limpezește un lichid.
2. lămurire a unei situații; clarificare.
3. (var.) clarificațiune, (înv.) chiarificațiune.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (clarifica + -tor)
1. adj. care clarifică.
2. s. n. substanţă cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (clarifica + -tor)
1. adj. care clarifică.
2. s. n. substanţă cu proprietatea de a face clar un lichid tulbure.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. décanter)
1. a limpezi un lichid care conţine particule solide în suspensie prin îndepărtarea acestuia după depunerea lor.
2. (fig.) a limpezi, a clarifica.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. décantation)
1. acțiunea de a decanta; decantare.
2. limpezirea unui lichid care conține particule solide în suspensie.
3. (fig.) acțiunea de a clarifica ceva; acțiune de eliminare a anumitor elemente (rele).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. désambiguiser)
1. a înlătura amiguitatea, a clarifica exprimarea prin eliminarea oricărui echivoc; a realiza o exprimare cu un singur înţeles posibil.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. édifer, lat. edificare)
1. tr. (şi fig.) a zidi, a construi, a clădi.
2. tr., refl. a (se) lămuri, a (se) clarifica.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. élucider, lat. lucidare)
1. a clarifica, a limpezi, a lămuri o problemă.