Rezultate principale (Clasa):
Clasa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. classer)
1. tr. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare.
2. a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate.
3. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptăţească continuarea investigaţiilor.
4. refl. a obţine un anumit loc într-un clasament.
Clasă
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. classe, germ. Klasse)
1. grup de obiecte, fenomene, fiinţe cu însuşiri comune.
2. (log.) ansamblu de elemente având anumite însuşiri comune care satisfac o condiţie sau un criteriu dat.
3. ~ socială = grup mare de oameni, istoriceşte constituit, cărora le sunt proprii anumite caracteristici sociale, acelaşi loc în sistemul producţiei sociale, acelaşi raport faţă de mijloacele de producţie, acelaşi rol în organizarea muncii , acelaşi mod de obţinere a părţii de care dispun din bogăţia societăţii, o psihologie şi o conştiinţă socială proprie.
4. categorie sistematică a regnului animal sau vegetal, între încrengătură şi ordin.
5. fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre.
6. unitate de bază în învăţământ, cuprinzând elevi de aceeaşi vârstă şi cu acelaşi nivel de pregătire, cărora urmează să li se predea aceleaşi materii.
7. sală în care se ţin cursurile unui asemenea grup de elevi.
8. categorie de confort a vagoanelor, a compartimentelor de tren, a cabinelor de vapor etc.
9. categorie, grad, rang stabilite după valoare, după merit.
10. de (mare) ~ = de calitate superioară, de mare valoare.
Clasă
Parte de vorbire: Traducere
Origine:
Rezultate secundare (Clasa):
Clasabil, -ă
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. classable)
Clasament
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. classement)
1. acțiunea de clasare, de punere într-o anumită ordine; rezultatul acestei acțiuni.
2. repartiție pe clase.
3. atribuirea unui loc sau rang la ceva sau cuiva în funcție de meritul sau valoarea acestuia.
4. ordine a reuşitei concurenţilor într-o competiţie (sportivă).
Declasa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. déclasser)
1. refl. a se degrada, a decădea din punct de vedere moral şi social; a cădea într-o clasă, într-o categorie inferioară.
2. tr. (metal.) a folosi un produs necorespunzător cerinţelor într-un scop mai puţin important.
Interclasa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. interclasser)
1. (inform.) a combina două sau mai multe ansambluri de date într-un singur ansamblu, într-o ordine specificată.
Reclasa
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. reclasser)
2. a reeduca un condamnat, un delincvent, pentru a(-l) reabilita.
Subclasă
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. sous-classe)
1. (biol.) categorie sistematică imediat inferioară clasei.
Acalefe
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. acalèphes)
1. (zool.) clasă din încrengătura zoofitelor care include meduzele mari; scifozoare.
Acantocefali
Parte de vorbire: s.m. pl.
Origine: (fr. acanthocéphales)
1. (zool.) clasă de viermi nematelminţi, paraziţi intestinali, fără tub digestiv, cu un rostru cefalic sau cu un fel de trompă cu cârlige; (la sg.) vierme din această clasă.
Acotiledonat, -ă
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. acotylédoné/s/)
1. adj. (despre plante) cu embrionul fără cotiledoane; acotiledon, necotiledonat.
2. s.f. pl. clasă de plante cu embrionul neformat înainte de germinare.
Actinopterigieni
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinoptérygiens)
1. pl. subclasă de peşti fosili, osoşi, majoritatea peştilor actuali.
Actinozoare
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. actinozoaires)
1. pl. clasă de celenterate marine cu simetrie radială.
Amfibieni
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. amphibiens)
1. pl. clasă de vertebrate tetrapode, cu temperatura corpului variabilă, care pot trăi în apă şi pe uscat; batracieni.