Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. conducere)
1. tr. a îndruma un grup de oameni, o instituţie, o organizaţie.
2. (sport) a fi în fruntea clasamentului.
3. (fig. a dirija o discuţie; a călăuzi, a supraveghea desfăşurarea unei dezbateri.
4. a acompania, a însoţi pe cineva.
5. a dirija mişcarea, mersul unui vehicul; a şofa.
6. refl. a se comporta, a se orienta (după).