Dictionar

bibliotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților.
3. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecție de programe într-o unitate de informatică.
 

bonificație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bonification)

1. bonificare.
2. compensație în bani pentru o daună, reprezentând o reducere sau o mărire a unui profit.
3. (sport) avantaj constând din îmbunătățirea timpului realizat, acordat primului sau primilor clasați, într-o competiție.
 

centilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. centile)

1. a suta parte dintr-un ansamblu de date clasate într-o anumită ordine statistică.
 

clasabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. classable)

1. care poate fi plasat într-o categorie definită; care poate fi clasat.
2. căruia îi putem atribui un loc, un rang într-un clasament.
3. (antonim) inclasabil.
 

clasificabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. classifiable)

1. care poate fi clasificat, clasat după criterii sau ierarhie.
 

clasor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classeur)

1. mapă, album, mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate.
2. aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale.