Dictionar

bibliotecă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bibliotèque, lat. bibliotheca)

1. colecție de cărți, manuscrise, publicații periodice etc., aranjate și clasate într-o anumită ordine; instituție, local care o adăpostește.
2. mobilă, raft, dulap pentru păstrarea cărților.
3. nume dat unor colecții de tipărituri, identice ca aspect, care tratează teme dintr-un domeniu oarecare.
4. colecție de programe într-o unitate de informatică.
 

centilă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. centile)

1. a suta parte dintr-un ansamblu de date clasate într-o anumită ordine statistică.
 

clasor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classeur)

1. mapă, album, mobilă în care se păstrează documente, fotografii etc. clasate.
2. aparat întrebuințat pentru clasarea anumitor materiale.
 

decil

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. décile)

1. a zecea parte dintr-un ansamblu de date clasate într-o anumită ordine.
 

demimond

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. demi-monde)

1. lumea femeilor declasate și de moravuri ușoare.
 

insectar

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. insectarium, germ. Insectarium)

1. colecție de insecte conservate și clasate într-o anumită ordine; cutia în care se păstrează.