Dictionar

clasem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. classème)

1. ansamblu de trăsături semantice minimale ale unei unități lexicale.
 

alianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alliance)

1. înțelegere politică între două sau mai multe state, grupuri sociale, clase, partide politice.
2. legătură între familiile a două persoane ce se căsătoresc.
3. rudă prin ~ = afin.
 

anarhosindicalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (rus. anarho-sindikalizm)

1. curent mic-burghez care, atribuind sindicatelor rolul principal în lupta clasei muncitoare, nega necesitatea partidului și a statului.
 

antimarxist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (după rus. антимарксистский)

1. I. care se opune doctrinei marxiste.
2. îndreptat împotriva marxismului și a luptei clasei muncitoare; contrarevoluționar.
3. II. persoană care se opune marxismului.
 

antimuncitoresc, -ească

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (anti- + muncitoresc)

1. care este împotriva intereselor clasei muncitoare.
 

argou

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. argot)

1. limbaj convențional folosit de un grup social restrâns (vagabonzi, delicvenți etc.) pentru a nu fi înțeleși de restul societății sau pentru a șoca.
2. (prin ext.) vocabular sau limbaj specific unui grup, unui mediu, unei clase sociale.
 

aristocrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deține puterea de stat și asuprește celelalte clase (în orânduirea sclavagistă și feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.
2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte și se bucură de avantaje speciale.