Dictionar

bacanal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. bacchanal/e/, lat. bacchanalia)

1. adj. de bacanală.
2. (fig.) orgiastic.
3. s. f. sărbătoare cu muzică și dansuri, la romani, în cinstea zeului Bacus.
4. (fig.) petrecere zgomotoasă; orgie.
5. piesă instrumentală sau orchestrală, din perioada clasică și romantică, cu ritm alert, punctat, cu o factură acordică și sonoritate amplă.
 

clasicist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (germ. Klassizist)

1. specialist în filologia și cultura clasică; adept al clasicismului.
 

dublu-decimetru

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. double-décimètre)

1. rigla școlară clasică, gradată (în centimetri și milimetri) pe o lungime de douăzeci de centimetri.
2. instrument în formă de riglă avînd lungimea de 20 de centimetri (folosit la măsurarea lungimilor mici).
 

filum

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat., fr. phylum)

1. (sistematică) al doilea nivel în clasificarea clasică a speciilor vii, primul fiind regnul; încrengătură.
 

indo-iranian, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. indo-iranien)

1. limbi ~ene = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian.
 

literat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (germ. Literat, lat. litteratus)

1. I. care are multe cunoștințe literare.
2. (despre persoane) care este instruit; cultivat.
3. (rar) (despre limbă) care se manifestă prin scriere.
4. (înv.) care cunoaște și utilizează scrierea.
5. II. om de litere, specialist în literatură; scriitor, (înv.) literator.
6. persoană cultivată, erudită, care are o cultură clasică.