Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. claustr/o/, cf. lat. claustrum „loc închis, împrejmuire”)
1. „spațiu închis, închidere, claustrare”.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. claustration)
1. claustrare.
2. mod de creştere a animalelor într-un spaţiu limitat, în condiţii de tip industrial.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. claustromanie)
1. claustrare voluntară la unii bolnavi.
2. (psihiatrie) atracție patologică pentru spații închise, confinate.