Dictionar

claustrofob, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (cf. fr. claustrophobe)

1. (cel) care suferă de claustrofobie.
2. I. referitor la frica de închidere, de locurile închise.
3. (anton.) agorafob.
 

claustrofobie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. claustrophobie)

1. teamă patologică de spații închise.
 

agorafob, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. agoraphobe)

1. (suferind) de agorafobie, având o fobie pentru spațiile deschise și locurile publice.
2. (anton.) claustrofob.
 

claustrofob, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (cf. fr. claustrophobe)

1. (cel) care suferă de claustrofobie.
2. I. referitor la frica de închidere, de locurile închise.
3. (anton.) agorafob.