Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Klaviatur)
1. sistemul clapelor la orgă, pian, clavecin, acordeon etc.
2. totalitatea clapelor sau a butoanelor de comandă la maşina de scris ori la calculat etc.
3. grup de robinete care deservesc conductele legate la o pompă, la un rezervor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. anémocorde)
1. instrument muzical cu claviatură, la care sunetele sunt produse prin intermediul unui curent de aer care lovește corzile; armoniu cu corzi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. harmonium, germ. Harmonium)
1. instrument muzical cu claviatură, asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de ancii metalice puse în vibraţie de un burduf acţionat prin pedale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. celesta, fr. célesta)
1. instrument muzical de percuţie cu claviatură, la care sunetul este produs prin lovirea unor lame metalice cu ciocănele de lemn.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clavecin)
1. vechi intrument muzical cu coarde metalice şi claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. clavi-, cf. lat. clavis „cheie”)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clavicorde)
1. vechi instrument cu claviatură şi coarde lovite, strămoşul pianului.