Dictionar

Rezultate principale (Clavicula.):

Claviculă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. clavicule, lat. clavicula)

1. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat.


Rezultate secundare (Clavicula.):

Acromioclavicular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acromio-claviculaire)

1. (despre o articulaţie şi ligamentul ei) care leagă acromionul cu clavicula.


Acromion

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acromion)

1. apofiză a omoplatului, în formă de spatulă, care se articulează cu clavicula.


Centură

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. ceinture)

1. curea lată purtată peste îmbrăcăminte.

2. ~ de salvare = dispozitiv din corpuri plutitoare care se fixează în jurul taliei, servind la menținerea unui naufragiat la suprafața apei.

3. parte a scheletului care leagă membrele de trunchi (omoplatul și clavicula, bazinul).

4. (sport) a) linie imaginară la nivelul ombilicului sub care nu sunt permise loviturile la box; b) procedeu tehnic de prindere a mijlocului adversarului cu mâinile, la lupte.

5. cingătoare.

6. ~ de castitate = bandaj închis cu lacăt, în trecut, pentru protejarea castității femeilor; ~ de siguranță = dispozitiv care împiedică pe pasagerii unui avion sau automobil de a fi proiectați înainte, în caz de accident.

7. fiecare din gradele de calificare a celor care practică arte marțiale.

8. ceea ce înconjură un lucru, un loc etc.

9. ~ de fortificații = zonă fortificată aflată la o distanță potrivită pentru a fi ferită de focul armelor grele ale unui eventual dușman; linie de ~ = cale ferată, șosea care înconjură un oraș.

10. ansamblu de plantații în jurul unui oraș sau de separare a unor zone ale acestuia.

11. fâșie continuă de table de oțel care formează bordajul unei nave.

12. grindă orizontală din beton armat, rezemată pe zidurile exterioare ale unei construcții, pentru a le lega între ele.

13. cadru de formă circulară.

14. ~i de radiații = fiecare dintre cele două zone de radiație corpusculară ionizată, de grosime variabilă, care înconjură Pământul.


CLEID-, CLEIDO-

Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. cléid/o/-, cf. gr. kleidion)

1. „claviculă”.


Coracoclavicular, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. coraco-claviculaire)

1. (ligament) care uneşte hipofiza coracoidă a omoplatului cu clavicula.


Pectoral, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m., III. s.n.
Origine: (fr. pectoral, lat. pectoralis)

1. I. (anat.) care aparține pieptului, care privește pieptul.

2. se referă la medicamentele utilizate pentru a trata bronhiile și plămânii; care se folosește ca remediu în bolile de piept; care calmează țesuturile iritate ale aparatului respirator.

3. (și substantivat) mușchi ~ = mușchi lat pereche, care se inserează pe primele șase cartilaje costale, claviculă și humerus.

4. care acoperă sau împodobește pieptul; care se poartă pe piept.

5. cruce = cruce purtată pe piept, suspendată de gât cu un lanț, de către anumiți demnitari ecleziastici, ca însemn al titlului lor.

6. se referă la aripioarele din față ale peștilor (ex. înotătoare ~e).

7. II. mușchi al pieptului (mușchi ~).

8. III. ornament sau protecție purtată pe piept.

9. pieptar de metal, piesă a armurii romane.

10. bucată de stofă ornată cu pietre scumpe, pe care o purtau pe piept faraonii, la egipteni și marele preot, la evrei.