Dictionar

arabic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. arabique)

1. arab (II).
2. gumă ~ă = substanță cleioasă din unele specii de salcâm exotic sau obținută pe cale sintetică, pentru lipit, apretat etc.
 

aracetin

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (aracet + -in)

1. substanță cleioasă cu care se lipesc obiecte din diferite materii.
 

cerumen

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cérumen, lat. cerumen)

1. materie cleioasă, galbenă, în urechi.
 

gleră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glaire)

1. secreție albicioasă și cleioasă a unei mucoase; mucozitate.
2. albuș de ou crud.
 

propolis

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. propolis)

1. substanță cleioasă, prelucrată de albine din polen și din mugurii plantelor, folosită la astuparea fisurilor stupului, la lipitul fagurilor etc.
2. clei de albine.
3. preparat farmaceutic pe bază de propolis.
 

sericină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. séricine)

1. materie cleioasă produsă de viermele de mătase, care acoperă firul.